Așteptare...

           Iartă,  Doamne!

Copii hoinari,

Bat,

Doamne,

La porțile Tale.

Tu îi primești,

Îi ierți,

Le dai sănătate,

Le trimiți ploi la vreme,

Și soare,

Și bucurie,

Și se începe sărbătoarea...

Dar,

Odată bunătățile terminate,

Copii se răzvrătesc,

Nemaivrînd să știe

De poruncile Tale...

Și tu, Doamne...

Din nou,

Îi ierți,

Le dai sănătate,

Le trimiți ploi la vreme,

Și soare,

Și bucurie

Și copii din nou încep sărbătorile...

Și uită de tine.

Pîn se termină toate

Și atunci...

Iar se întorc la poarta Ta, Doamne

Iar te roagă de milă,

Iar se uită spre Tine

Și tu....

A cîtă oară Doamne ?

Îi primești

Îi ierți...

Și le dai iarași de toate...

Și ei iarăși uită de Tine...

Așa e mereu.

Cu toatea astea,

Tu mereu și mereu...

Îi primești.

Oare cîtă răbdare,

Doamne, există în inima Ta?

Și cît îi vei mai primi?

Cît îi vei mai ierta?

Cît le vei mai da de toate?

Și ei...

Cît te vor mai uita?

Cît îți vor mai nesocoti poruncile?

Tu știi ...

Că pentru toate,

Există un Sfîrșit.