Constatare...

”Pentru că m-ai făcut să înțeleg că e greșit să iubesc un om atât de mult, încât să mă pierd în el. Asta am făcut cu tine, și nu asta vrea Dumnezeu. Nu ar trebui să mă pierd în nimeni și nimic. Dacă există cineva în care ar trebui să mă rătăcesc, acela ar fi El.”Am preluat gindurile astea de undeva pentruca așa de mult mă regăsesc în ele...ajută-ma Doamne sa te vad doar pe TINE! Doamne de ce după fiecare cadere ajunge omul sa se intrebe ”de ce asa?” ? Asa de mult am dorit sa traiesc frumos, sa iubesc frumos! Dar El prin caderi m-a invatat adevarata iubire- ”Dragostea de Tata!””Mulțumesc. Pentru puterea pe care am descoperit-o în mine. N-am știut că o am. Acum pot spune cu încredere mereu că viața merge înainte… orice s-ar întâmpla. Sănătate să ai. Nu mai visez iubiri perfecte, nu mai cred atât de ușor în imposibil. Am găsit o putere care-mi dă siguranța zilei de azi.” spunea cea care a scris aceste rînduri....oare voi putea si eu sa spun asta? oare voi putea zimbi?... Și la urma ea scria :„ Pentru că mi-ai arătat cum știi că îl întâlnești pe EL.  Pentru că mi-ai deschis noi orizonturi. Pentru că mi-ai arătat că defectele mele sunt cele mai puternice calități. Pentru că mi-ai redat încrederea în mine. Pentru că m-ai ambiționat să fiu mai bună.Mulțumesc pentru că atunci când ai plecat, nu m-ai lăsat așa cum m-ai găsit. .... Oare va fi asa usor si pentru mine?!